Micutul Cristian este finutul unei prietene cu sufletul bland si cald, vesel si copilaros. Nasa lui ii doreste tot binele din lume si a vrut ca eu sa transpun asta intr-o jucarie din Cufarul Lizucai.
Si oare ce i-ar fi putut dori nasa lui? I-a dorit ca la tot pasul sa fie protejat de un inger pazitor – fie ca e mama, tata, o prezenta divina sau un prieten, sa se bucure de iubire sincera si neconditionata, sa aiba calea presarata numai cu flori, sa invete de la acestea ce inseamna frumusetea si darnicia, sa fie vesel ca un soare si sa invete de la el cum sa straluceasca , sa aiba curaj sa viseze ca va ajunge pana la curcubeu, sa fie jucaus ca un ursulet de plus si harnic ca o albinuta, sa fie delicios si dulce ca un mar parguit. Nu-i asa ca e o nasa care il iubeste mult?
Nasa s-a gandit si la zilele mai racoroase, in care Cristian nu va fi invaluit doar de bratele iubitoare ale mamei, ci si de o paturica de bumbac, moale ca un norisor, cu inimioare bleu delicate. Capsorul si-l va odihni pe o pernuta personalizata cu monograma numelui sau.